Nocturna

Fug rǎtǎcind în noaptea cetǎţii,
În turn miezul nopţii se bate rar;
E ora când cade gândul amar,
Tǎcere… e ora laşitǎţii…


Te pierzi în golul singuratǎţii
O, suflet, mereu de lume fugar;
E ora când Petru plânge amar-
Ascultǎ… e ora laşitǎţii…


G. Bacovia

Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni si... Sobolanii III

"Reluaram sapatul si curand daduram de colonie, pe care o nimiciram. Ramasesera in ea putini sobolani, dar era plina de sute de pui mici si scarbosi, parca jupuiti de piele [...] Teoriile famenului despre felul cum traiau sobolanii se verificare din plin; ba chiar aflai ceva pe deasupra, ca sobolanii, pe langa organizarea lor de-acasa, socialmente se organizau pe bresle, zise famenul. "Cum pe bresle, ma strelitule! zise Vintila razand. "Da, pe bresle, repeta famenul. Cum era la noi pe vremuri, breasla macelarilor, breasla cismarilor..." "Au ramas in urma, reflecta Vinila. Ar trebui sa se organizeze pe sindicate!" "Asta ar insemna sa-si inventeze ji lupta de glasa, zise Calistrat. Si sa iasa le manifesdatie..." "Si cine ar fi dusmanul de clasa?" rase Vintila. Treaba lor, zise Calistrat. Exploadatorii dintrei ei..."

Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni si... Sobolanii II

"Aflai astfel ca sobolanimea nu traieste in dezordine, ca se organizeaza acolo unde sunt conditii, adica apa si mancare, in colonii si pe clanuri, fiecare cu familia lui, sot, sotie si copii, si ca la maturizarea fetelor (asa le numea famenul, fete), seful de clan isi omoara nevasta si alege dintre tinerele copile pe cea mai draguta si mai apta in inmultire si reincepe ciclul de reproducere. Pe urma, dupa vreo 10-12 ani, seful albeste si este si el omorat de unul mai tanar. Au camere de dormit, chiar si anticamere, si in stanga (nu in dreapta) fiecarei camere un culoar si un loc unde isi fac nevoile, si alt loc, un fel de camara, unde isi tin alimentele. Fetele dorm intr-o parte, baietii in alta. "Ataca, dom' sef, sar la piept sau la coaie. Au coada puternica. Nevasta alapteaza, sta asa intinsa, ca o scroafa. Si un porumb stiti cum il cara? Se pune unul pe spate, tine stiuletele pe burta cu labutele, si altii il trag de coada. Am gasit odata, dom' sef, unul cu dintii asa de mari, ca ne-am speriat toti. Mari de tot, uite asa isi tinea gura, n-o mai putea inchide din pricina dintilor, l-am visat noaptea... Asa sunt ei dati de la Dumnezeu sa le creasca dintii si sa nu mai poata manca si sa moara de foame daca nu rod tot timpul lemn! Daca nu gasesec lemn de ros, e jale! Nici noi nu putem cateodata sa scapam oamenii de ei. Acum vreo trei saptamani a trebuit sa daramam o macelarie. Se aciuasera in pivnita si n-am reusit sa le dibuim galeriile. Cladire veche, ce mai! Am inchis macelaria de trei ori, am pulverizat peste tot, am lasat inauntru trei caldari cu toxice, nimic. Si atunci s-a chemat un tanc si am ras tot... Dracu i-a luat, ca altfel nu puteam scapa de ei. Sunt si basme, continua famenul, ca ii poti goni dintr-un loc daca prinzi unul, ii dai foc cu benzina sau il jupoi de viu si ii dai drumul si asta fuge in colonie si ii sperie pe toti si fug. Dar ce-ai facut? Ii gonesti dintr-un loc si se aciueaza in altul, ori noi, dom' sef, trebuie sa-i starpim, nu sa-i gonim!"

Cel mai iubit dintre pamanteni I

"La intrarea in galerie, treceam prin fata unei gherete, in care statea la caldura, in timp ce noi tremuram de frig, un gardian, caruia trebuia sa-i spunem ce numar suntem (fiindca nu mai aveam nume, eram numere). Si nu stiam ce il apuca pe gardian cand i se spuneau numere care treceau de o mie, de pilda 1003, cum era al meu, incepea sa urle, iesea afara si incepea sa ne care la pumni in figura si lovituri cu bocancul in fluierele picioarelor, cu injuraturi de o mare inventivitate. Am inteles repede, insa, ca individul nu stia sa scrie astfel de numere, si unul dintre noi ne scapa de furia turbata a acestui semianalfabet, pronuntand nu o mie trei, ci zece, zero trei. "Pai asa, f...-va mama voastra de reactionari", zise gardianul, si de atunci incetara si accesele lui de violenta."