Fug rǎtǎcind în noaptea cetǎţii,
În turn miezul nopţii se bate rar;
E ora când cade gândul amar,
Tǎcere… e ora laşitǎţii…
Te pierzi în golul singuratǎţii
O, suflet, mereu de lume fugar;
E ora când Petru plânge amar-
Ascultǎ… e ora laşitǎţii…
G. Bacovia
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu