"Setea trupurilor noastre a fost greu de stins atunci. Parca nu mai era inbratisare contopirea aceea din urma, cand cu adevarat se topeau contururile, diparea carnea, ne uitam respiratia, mistuiti amandoi de o singura- insangerata si nesatioasa- gura. De mai multe ori am nadajduit ca la capatul rapirii aceleia vom intalni, impreuna moartea. N-am stiut ca poate fi atat de ispititoare moartea, atat de calda- voluptate fara spasm, beatiudine fara strigare. In putinele clipe de luciditate, cand ma trezeam, imi dadeam seama ca ursita nu-mi alesese numai un anumit suflet pe care trebuia sa-l iubesc, ci alesese si un anumit trup, pe care numai patima mea il putea frange . Toate cunoasterile trupesti de pana atunci mi s-au parut un simplu si nevinovat joc, o gratuita voluptate. Ileana se nascuse numai si numai pentru mine. Am avut atunci revelatia adevaratului inteles al strigatului: a mea- al meu! Posesiunea, cat ar fi ea de perfecta, nu inseamna aproape nimic. Cel care a spus: amorul e o chestiune de epiderma se referea, fara indoiala, la aceste cunoasteri interioare ale trupului, la faptul ca o posesiune e posibila numai in anumite conditii fizice si pentru anumite exemplare umane. Dar trupul poate revela mai mult. Dincolo de voluptate, dincolo de rut, este cu putinta o regasire desavarsita in imbratisare, ca si cum ai cuprinde- pentru intaia oara- o alta parte din tine, care te "incheie", te contempleaza, revelandu-ti alta experienta a lumii, imbogatita cu alte, noi dimensiuni... "
Mircea Eliade
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu